În comunicarea științifică, adesea mă concentrez pe fapte, cifre și descoperiri revoluționare. Dar ce se întâmplă când privim dincolo de date și ne îndreptăm atenția spre oamenii din spatele cercetării? Ce se întâmplă când transformăm știința într-o poveste care trezește emoții și inspiră curiozitate?
Jonathan Franzen, într-un pasaj din prefața sa la antologia „Spark Birds”, publicată de Orion, oferă o perspectivă fascinantă asupra acestui subiect.
„Nu putem forța un cititor să îi pese de natură. Tot ce putem face este să spunem povești despre oameni cărora le pasă și să sperăm că această grijă este contagioasă.”
Dincolo de rezultate
Această afirmație m-a făcut să reflectez mai bine asupra modului în care noi, ca cercetători și comunicatori științifici, ne prezentăm munca. Adesea, suntem tentați să ne concentrăm exclusiv pe rezultate și implicații. Dar Franzen sugerează o abordare diferită: să punem în prim plan oamenii și pasiunea lor.
Îmi place foarte mult Jonathan Franzen. Sunt fascinată de abilitatea sa extraordinară de a construi personaje complexe și credibile. Fiecare dintre protagoniștii săi pare să prindă viață, cu toate contradicțiile și nuanțele lor. Mă întreb adesea cum ar arăta comunicarea științifică dacă am aplica aceeași atenție la detaliu și profunzime psihologică în prezentarea cercetătorilor și a motivațiilor lor.
Imaginează-ți că, în loc să prezinți doar rezultatele unui studiu despre schimbările climatice, ai spune povestea cercetătoarei care a petrecut luni întregi în Arctic, departe de familie, luptându-se cu condițiile extreme pentru a colecta date cruciale. Sau gândește-te la impactul pe care l-ar avea descrierea entuziasmului unui tânăr doctorand care, după nenumărate nopți nedormite în laborator, face o descoperire neașteptată în domeniul biologiei celulare.
Aceste povești personale au puterea de a transforma informația științifică abstractă în ceva tangibil și emoționant. Ele creează o conexiune empatică între cititor și subiectul științific, făcând ca informația să fie mai ușor de reținut și de înțeles.
Puterea poveștilor personale
Deși scriu frecvent despre cercetări complexe și descoperiri, primesc adesea e-mailuri de la cititori care sunt mai curioși despre cercetătorii înșiși decât despre detaliile tehnice ale studiilor lor. Oamenii vor să știe ce i-a inspirat pe acești oameni de știință, cum arată o zi obișnuită din viața lor, care sunt provocările cu care se confruntă.
Care a fost scânteia ta?
Dacă ești cercetător și vrei să-ți comunici mai eficient munca, iată câteva sugestii practice:
- Încorporează povestea ta personală: Explică ce te-a determinat să studiezi acest domeniu. Care a fost „scânteia” care ți-a aprins pasiunea pentru știință?
- Descrie procesul, nu doar rezultatele: Vorbește despre eșecuri, despre momentele de frustrare, dar și despre bucuria descoperirii. Aceste detalii fac știința mai accesibilă și mai umană.
- Folosește analogii și metafore: Conectează conceptele științifice complexe cu experiențe cotidiene pe care oricine le poate înțelege.
- Cultivă empatia: Arată cum cercetarea ta afectează viețile oamenilor. Fă legătura între datele abstracte și impactul lor concret asupra lumii.
- Fii autentic: Nu te teme să-ți arăți entuziasmul și pasiunea. Emoția sinceră este contagioasă și poate inspira pe alții să se intereseze de domeniul tău de studiu.
Revenind la ideea lui Franzen, puterea de a face oamenii să își pese de știință nu stă neapărat în datele pe care le prezentăm, ci în modul în care le prezentăm. Prin împărtășirea poveștilor noastre, a pasiunii și a curiozității care ne animă, putem crea o conexiune emoțională cu publicul nostru. Și poate, așa cum sugerează Franzen, această grijă pentru știință va deveni contagioasă.
Sursa originală a ideilor lui Jonathan Franzen