Pe lângă scheletul de dinozaur înalt de 13 metri, Anisia Petcu, managerul român al festivalului Berlin Science Week, apare ca un punct roșu în mișcare continuă. Face jaloane printre participanți, standuri, voluntari, oaspeți, membrii echipei, oprindu-se din când în când scurt pentru a spune ceva tot scurt.
Scheletul de dinozaur se află la intrarea în „cartierul general” al festivalului de știință, la Muzeul de Științe ale Naturii din Berlin. Anisia spune că nu ar fi ajuns niciodată acolo, responsabilă de un festival cu 35.000 de participanți și 200 de evenimente, dacă nu s-ar fi oprit, mai întâi, în fața unor exponate dintr-un alt muzeu: Muzeul Național de Artă al României.
„E nevoie de oameni care să știe cum să traducă informația pentru un public larg, care nu are cunoștințe de specialitate.”
„Erau expuse portrete baroce super impresionante, cu doamne care aveau toate bijuteriile pe ele”, își amintește Anisia despre vizita ei la muzeu. La un workshop la care participase ca elevă, i se explicase că portretele erau, practic, marketing-ul și PR-ul vremii. Că era în modul în care ei se prezentau ca persoane. “Sunt paralele foarte clare între ele și Instagram sau selfie –uri.” De atunci, povestește Anisia, a înțeles cât de prețios este să povestești arta într-un fel în care îi faci pe oameni să găsească o conexiune personală cu ceva despre care aveau impresia că nu e pentru ei.
Sub îndrumarea Monei Timofte, mentorul ei, Anisia Petcu a început să organizeze tururi de artă pe înțelesul adolescenților. „A fost pentru prima oară, cred, când am văzut cât de mișto poate să fie să schimbi un pic tonul: muzeele de arte și istoria artei sunt destul de stiff [scorțoase – n.tr.], dar se pot transmite și altfel. Și atunci înțeleg și oameni care altfel ar fi fost excluși”. Această experiență a ajutat-o să înțeleagă cât de important este ca informațiile din muzee și universității, care sunt mai dificil de înțeles, să devină accesibile pentru toată lumea. „E nevoie de oameni care să știe cum să traducă informația pentru un public larg, care nu are neapărat cunoștințe de specialitate.”
Organizarea festivalului durează tot anul
Misiunea de traduce informație complexă o ghidează și acum, după ce s-a alăturat în 2022 Fundației Falling Walls care organizează Berlin Science Week. Acesta este un eveniment anual care se desfășoară în primele 10 zile ale lunii noiembrie. „Ideea de bază a festivalului este să ducă știința la cât mai mulți oameni”, explică Anisia. Festivalul combină activități față în față care au loc peste tot în Berlin cu evenimente online și hibride, concentrându-se pe schimbul de idei și reflecție. Programul cuprinde formate interactive și adesea interdisciplinare, de la discuții, ateliere, expoziții, până la experiențe VR, proiecții de filme, instalații muzicale și multe altele.
Organizarea unui astfel de festival este un proces ciclic care se întinde pe tot parcursul anului. „Începem prin ianuarie, cu concluziile pe care le-am tras la ediția trecută, și începem să ne gândim, să ne facem o strategie legată de ce a funcționat, ce păstrăm, ce facem diferit”, povestește Anisia. Apoi, prin martie începe căutarea partenerilor și discuțiile cu organizațiile pe care ar dori să le aibă la festival. În paralel, echipa lucrează la strategia de comunicare. Lunile septembrie și octombrie sunt cele mai intense, când campania de comunicare este în derulare și se finalizează pregătirile. „Vin zile aglomerate în noiembrie, apoi respirăm cu toții și apoi, la sfârșitul de an, este retrospectivă, primim feedback, vedem ce a mers bine, ce n-a mers bine.”
Festivalul este finanțat în principal de stat, banii acoperind salariile echipei și comunicarea. Restul fondurilor vin din parteneriate și taxe de participare.
2023 a fost prima ediție completă de festival la care a lucrat Anisia. A fost, totodată, și prima care a avut o secțiune dedicată transmiterii științei prin artă. Cercetători pasionați au construit instalații artistice care să vorbească printr-un alt limbaj despre studiile lor: de la brăduți construiți din procesoarele arse în cercetarea fizici cuantice până la povești îmbrăcate în sunete și imagini despre parcursul local al apei.
Este important ca cercetătorii să înțeleagă că nu studiază într-un vid
Integrarea artei într-un festival are legătură nu doar cu o strategie de marketing de a ajunge la un alt tip de public, ci și cu incluziunea și accesibilitatea. Anisia spune că abia după terminarea facultății a înțeles că nu toate lumea vede lucrurile la fel, pentru că asta depinde de șansele pe care oamenii le-au avut de-a lungul vieții. „Așa că dacă eu am avut niște șanse, ține de responsabilitatea mea să încerc, în pătrățica mea, să aibă și alții acces sau să vadă niște lucruri.” A înțeles acest lucru mai ales cât a lucrat ca asistent social cu femei de etnie romă în Berlin, în cartiere unde există o concentrație mare a acestei comunități. „Majoritatea adulților n-au nivel de educație foarte ridicat, pentru că au avut greutăți și nu au putut să termine școala.”
Anisia este de părere că nevoia de accesibilitate se aplică și în știință, “pentru că foarte multe decizii la nivel de societate se iau în baza unor cunoștințe care se dobândesc în universități și în laboratoare”. Astfel, e important ca oamenii să aibă acces la acea știință, care în final va ajunge în societate și va ajunge să aibă o influență asupra vieților direct.” Iar despre oamenii din laborator Anisia Petcu crede că “este important să înțeleagă că nu studiază într-un vid. Și că există oameni reali, cu care trebuie să se vorbească și pe care trebuie să îi ia în considerare.”
Română 
English (UK)