Ne lăudăm cu olimpicii de aur din domeniile matematicii sau fizicii; multiplicăm pe Facebook toate știrile despre un român genial care trăiește în Occident și a inventat ceva spectaculos. Dar cât de importantă este cu adevărat știința pentru români?
Pentru ţara noastră nu există decât puţine studii ce pot fi folosite pentru o analiza percepţia publicului asupra ştiinţei. Cel mai recent a fost realizat la un an după intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană şi măsoară atitudinile publicului tânăr.
Astfel, în România, interesul tinerilor pentru ştirile despre ştiinţă şi tehnologie este peste media europeană 69%, faţă de media de 67%.

Ca termen de comparaţie relevant, tinerii români se află la coada clasamentului european în ceea ce priveşte interesul pentru ştirile din poitică.
Dintre subiectele preferate de publicul tânăr român menţionăm:
- Invenţii şi noi tehnologii – 46%, mult peste media europeană
- Tehnologii IT – 45%, mult peste media europeană
- Descoperiri medicale – peste media europeană
- Mediul înconjurător – peste media europeană
Tot peste media europeană se află şi percepţia generală asupra ştiinţei, măsurată ca proporţie a respondenţilor care sunt de acord cu afirmaţia „Ştiinţa aduce mai multe beneficii decât prejudicii. 37% dintre tinerii români sunt foarte de acord cu această afirmaţie, 45% tind să fie de acord, 10% tind să nu fie de acord şi, în final, 6% sunt în total dezacord cu această informaţie.

O altă întrebare a sondajului identifică un oarecare paradox în percepţia românească asupra ştiinţei, dar acesta poate fi considerat un paradox revelator pentru adevărata sa imagine. Astfel, dacă o mare parte a tinerilor români erau de acord că ştiinţa produce numeroase beneficii, atunci când sunt chestionaţi în legătură cu capacitatea ştiinţei de a le face viaţa lor mai sănătoasă, mai uşoară şi mai confortabilă, răspunsurile lor sunt mult mai pesimiste şi plasează România pe antepenultimul loc în Europa.

Autorii studiului nu pornesc nici o discuţie de la această aparentă disjuncţie în percepţie, dar una dintre explicaţii ar putea fi aceea că publicul tânăr din România nu consideră că cercetarea practicată în ţara lor ar avea vreo legătură cu vieţile lor personale.
Dimpotrivă atunci când formularea întrebării se schimbă, pentru a pune problema impactului general, global, al ştiinţei, răspunsul tinerilor români se schimbă, optimismul lor fiind din nou mult mai ridicat decât cel al mediei europene:

Featured photo by Roman Mager on Unsplash