Vorbim deseori despre cum comunicăm cu „publicul larg”. Este însă o definiție omogenă, care nu reflectă realitatea diverselor tipologii de public. Un studiu din 2011 al Department for Business Innovation and Skills, despre gradul de interes alimplicării în dezbateri legate de ştiinţă, clasifică publicul astfel:
Îngrijoraţii – 23%, cu o medie a vârstei mai coborâtă decât cea a altor grupuri. Aceştia tind să aibă o perspectivă mai religioasă sau mai spirituală asupra vieţii şi, prin urmare, au opinii mai ptuernice despre limitele ştiinţei. Acest grup sprijină tendinţele autorităţilor de consultare a publicului în domeniul ştiinţific, dar nu sunt convinşi că oamenii de ştiinţă ar ţine seama de opiniile lor.
Indiferenţii – 19%, în general oameni mai în vârstă pensionaţi. Aceştia nu au nici atitudini negative faţă de ştiinţă, nici nu sunt îngrijoraţi în legătură cu aceasta, dar tind să creadă că tiinţa nu îi priveşte. Astfel, sunt mai puţin interesaţi de implicarea în conultare publică.
Entuziaştii întârziaţi (Late Adopters) – 18%, de vârstă relativ tânără. Este publicul căruia nu i-au plăcut ştiinţele în timpul şcolii, dar s-au entuziasmat mai târziu în legătură cu aceasta şi şi-ar dori să aibă un cuvânt de spus în deciziile politice privind ştiinţa. Interesul lor în ştiinţă este motivat de probleme morale sau de mediu, astfel încât tind să fie mai implicaţi în chestiuni ce privesc Organismele Modificate Genetic, schimbările climatice şi folosirea animalelor în experimente.
Implicaţii hotărâţi (Confident Engagers) – 14%, un public bine educat. Acest grup are atitudinea cea mai pozitivă faţă de ştiinţă şi nu par să fie prea alarmaţi în legătură cu oamenii de ştiinţă sau relaţia dintre guvern şi ştiinţă. Ei sunt în schimb îngrijoraţi de felul în care media relatează informaţiile ştiinţific şi influenţa acesteia asupra politicilor de cercetare şi inovare.
Scepticii Retraşi (Disengaged Sceptics) – 13%, un public mai puţin educat decât celelalte grupuri. Aceştia se simt mai puţin informaţi în legătură cu ştiinţa şi consideră că ştiinţa este copleşitoare. Ei se numără printre cei mai îngrijoraţi de viteza avansului ştiinţei şi, în consecinţă, favorizează abordările conservatoare ale reglementărilor în domeniul ştiinţei, care iau în considerare şi opiniile publicului.