Comunicarea științei devine recunoscută în evaluarea cercetării românești

UEFISCDI a publicat săptămâna aceasta un raport care analizează sistemul de evaluare a cercetării din România. Cu toate că documentul oferă o perspectivă amplă asupra multor aspecte ale ecosistemului de cercetare, un element mi-a captat atenția în mod special: rolul crescând al comunicării științei în cariera cercetătorilor din România.

Raportul „Perspective asupra punctelor tari și slabe ale sistemului de evaluare a cercetării din România” prezintă rezultatele unui sondaj la care au participat 1.342 de cercetători din diverse domenii și etape ale carierei. Este interesant de observat că, deși sistemul actual continuă să pună accent pe metricile tradiționale (numărul de publicații, factorul de impact, citările), comunicarea științei își face tot mai simțită prezența ca dimensiune valoroasă în evaluarea activității de cercetare.

Trecerea de la metricile tradiționale la comunicarea științei: Date concrete din raport

• 88% dintre respondenți au menționat numărul de publicații științifice ca fiind cel mai frecvent utilizat indicator în procesele de evaluare
• Factorul de impact al jurnalului este menționat de 73,8% din respondenți
• Numărul de citări este indicat de 67,5% din participanți

Pe lângă aceste metrici tradiționale, raportul menționează explicit că „activitățile de diseminare către societate și transferul de cunoștințe” – componente esențiale ale comunicării științei – „încep să își facă loc în acest peisaj, fiind menționate de 21,7% dintre respondenți ca metrici întâlnite în evaluare.”

Deși acest procent de 21,7% nu este încă la nivelul indicatorilor tradiționali, „această prezență semnalează o tendință emergentă de valorizare a comunicării științei.” Raportul subliniază că această tendință este „în concordanță cu practicile emergente la nivel european și internațional,” reflectând o schimbare graduală, dar semnificativă în peisajul evaluării cercetării din România.

Comunicarea științei, a treia cea mai importantă practică emergentă

Unul dintre cele mai revelatoare aspecte ale raportului este evidențierea explicită a comunicării științei ca dimensiune asociată cu cercetarea de calitate.

„În secțiunea dedicată practicilor emergente, comunicarea științei apare ca fiind a treia cea mai importantă contribuție care ar trebui recunoscută în procesele de evaluare a cercetării, după colaborarea interdisciplinară și managementul proiectelor.”

Respondenții au evidențiat comunicarea științei ca o activitate crucială pentru un angajament societal mai larg

„Respondenții au evidențiat comunicarea științei ca o activitate estențială pentru un angajament societal mai larg”, subliniind astfel recunoașterea crescândă în comunitatea științifică românească a valorii pe care o aduce comunicarea eficientă a rezultatelor cercetării către diverse audiențe.

Conform datelor prezentate, devine evident că nu mai este suficient să produci cunoaștere de calitate; devine tot mai important să o comunici eficient, iar sistemul de evaluare începe să reflecte această schimbare de paradigmă.

De ce câștigă teren comunicarea științei?

Putem identifica mai mulți factori care explică această tendință:

1. Presiunea pentru impact societal – Cercetarea modernă este evaluată tot mai mult prin prisma impactului său în societate, nu doar în comunitatea academică. Comunicarea științei devine astfel un vehicul esențial pentru a demonstra relevanța socială a cercetării.
2. Finanțarea competitivă – Multe granturi europene și naționale includ acum componente obligatorii de comunicare și diseminare. Abilitatea de a comunica știința devine astfel o competență necesară pentru atragerea de fonduri.
3. Interdisciplinaritatea – Colaborarea între discipline, identificată în raport ca fiind cea mai valoroasă contribuție, necesită implicit abilități de comunicare care transcend jargonul specific unei singure discipline.
4. Roluri emergente – Raportul menționează apariția unor roluri specializate, precum cele de „science communication” și „consiliere științifică”, care reflectă profesionalizarea acestui domeniu.

Cercetătorul are mai multe roluri

Analizând în detaliu raportul, secțiunea dedicată rolurilor care ar trebui luate în considerare în procesele de evaluare a cercetării oferă încă un argument pentru cât de importantă devine comunicarea științei. Conform datelor prezentate în Figura 8 a raportului intitulată „Perspectivele cercetătorilor privind relevanța considerării diverselor roluri în evaluarea cercetării”, rolurile de „science communication” și „consiliere științifică” sunt evidențiate ca fiind printre cele mai importante pentru un ecosistem de cercetare sănătos.

În analiza datelor, raportul evidențiază: „Rezultatele sondajului arată că atât comunicarea științei, cât și managementul cercetării au primit o atenție sporită din partea respondenților în două domenii cheie: primul, când se consideră noi tipuri de contribuții și activități de cercetare care ar trebui recunoscute în procesele de evaluare a cercetării, și al doilea, când se evaluează importanța noilor roluri de cercetare.”

Această recunoaștere dublă în raport – atât ca activitate de cercetare valoroasă, cât și ca rol distinct – reflectă o schimbare fundamentală de paradigmă: comunicarea științei nu mai este văzută doar ca o responsabilitate secundară a cercetătorilor, ci ca o specializare distinctă care necesită competențe specifice și care merită recunoscută în evaluarea academică.

Cum să-ți dezvolți abilitățile de comunicare științifică

În contextul în care comunicarea științei devine tot mai valoroasă, iată câteva sugestii pentru cercetători:

1. Participă la training-uri dedicate – Multe universități și institute de cercetare oferă acum cursuri de comunicare științifică. Nu rata aceste oportunități.
2. Implică-te în evenimente de popularizare – Noaptea Cercetătorilor, Science Café, și alte evenimente similare sunt ocazii excelente de a practica comunicarea științei către publicul larg.
3. Dezvoltă prezența online – Blog-urile, podcasturile sau canalele sociale sunt instrumente accesibile pentru a comunica cercetarea ta.
4. Colaborează cu specialiști în comunicare – Departamentele de comunicare din universități sau institutele de cercetare pot oferi sprijin valoros.
5. Include planuri de comunicare în proiectele tale – Anticipează din faza de propunere cum vei comunica rezultatele cercetării tale diferitelor audiențe.

Beneficiile comunicării eficiente a științei

O comunicare științifică eficientă poate aduce multiple beneficii cercetătorilor români:

• Vizibilitate crescută – Comunicarea rezultatelor cercetării către audiențe diverse poate crește vizibilitatea lucrărilor tale și, implicit, numărul de citări.
• Oportunități de colaborare – Făcându-ți cercetarea accesibilă experților din alte domenii, poți deschide uși către colaborări interdisciplinare valoroase.
• Impact societal – Comunicând eficient către publicul larg și factorii de decizie, cercetarea ta poate influența politici publice și comportamente.
• Atragerea de fonduri – Finanțatorii apreciază din ce în ce mai mult capacitatea de a comunica valoarea și impactul potențial al cercetării.

Transformarea metricilor de evaluare

Raportul UEFISCDI sugerează că suntem martorii unei tranziții graduale de la un sistem care valorizează exclusiv producția științifică tradițională (articole, citări) către unul care recunoaște o gamă mai largă de contribuții, inclusiv comunicarea științei. Pentru cercetătorii din România, dezvoltarea abilităților de comunicare științifică nu mai reprezintă doar un „bonus”, ci devine treptat o componentă esențială a unei cariere de succes în cercetare.

Raportul complet „Perspective asupra punctelor tari și slabe ale sistemului de evaluare a cercetării din România” poate fi consultat la adresa: https://uefiscdi.gov.ro/news-raport-nou-perspective-asupra-punctelor-tari-si-slabe-ale-sistemului-de-evaluare-a-cercetarii-din-romania.